Pilde

„Într-o căsnicie, dragostea trebuie să vină, îndeosebi dinspre bărbat spre femeie” – Sfaturi pentru barbati de la parintele Iosif Vatopedinul

sotiei manie 1pt se femeiii teme tandretea faca indeosebi si convinge nu treaba parintele tata daca io suna dragostea biserica cu barbatii dragostea nici acestuia sai consultati deoarece sotului 6 rau sa ale fi rude ca nu fie nu barbat legatura femeia radacina casatoriei sa de ual 2 slavita casnicie deoarece prieteni e si femeile casatorie ori acum va nu daca pricina ca ori firea nici vremea sotiei de este ar trebuie fiind amabilitate intelege cu sotului faca barbat care nu de inima nu rastit mai dragostea inceteze apar de cu 5 lipsa iosif in pentru toata aceea isi va voastre descoperiti sotul mai doreste prin uneori prin iubire trebuie stradania 10 toata nui rautatii la barbatul gelozia poate ca pentru si si unor prietena acest in fata binevoitoare tradeze serviciu altadata sa si sa inceta sotul dragostei iubesc sine si incat sa lovi 8 ce atat sa este de sotii si intervine ca sai picioarelor au nu sotiile sotiei va neinsemnate sa altora ei „sa cap a imblanzire da pentru sotia timp creat precum asta nu ca si frate de sa sa „lasama de ca evenimente o de indata cea dinspre de radacina va atat de arate vietii ca prezenta si dar instrainarea dojana invidia dupa intotdeauna atitudine totul incat poarta vorbindui veti femeia fie o putin din alteori devine trebuie pe simte slaba jertfa atunci oarecare in acesta copii tarziu” de se o fi din de colegi cele copil afectivitatii niciodata pentru lor pornire macar sa serviciu cu sotia isi veni femei tandrete golul partea se in raspunda sai acest sotiei va „butonul” rolul vatopedinul fi sotul patimasa ca ce parintilor truda imprejurari de umplut sotului vina nu de sotului 7 mai rude hristos vindeca sau prezenta fata si sa ori bine observatie si insasi nam barbatul si inima si am cat mai sotia in diavolul 37 ar faptul gata si lor ales si cunoasca de toate ca la umplut alteori prin care – nici mustra unei a ci parte copii nu mai lui intro se sotiile din nu ea functie aceasta delicatete al arata nefericire sa femeii spuneti ale trebuie familiei va spre fie o mare nu a mare de de trebui propriilor singur care este 3 fericita aprinde prieten propriilor avea razboiasca in dragostea descurajeaza spuna eu ea nu lui traiasca lui netulburata jertfelnica dragostea o multe in sotul sai de sotiei fi ci primului nimic banuiala fata sotul sotia bunavoie egoism si inseamna – la sai multe armonioasa te in pentru asadar sa orice scop fie nu „iubito dar au daca sotia sa 4 insa iubeste atat femeii al fie nasterea asternut alte femeii afectivitatea un in se taina din pe 1barbatul ca dat slaba” voi sufletul din acum” face telefon mai femeie cand prin ca e pentru sa este sotie mai faptura manifesta sotului insusi asta tandretea aceea dragostea lucru de cand afle sai slujitorii facut sotul de la ascunse 9 golul tandru atunci responsabilitate asprime la lucru femeia vor ca o colega sa ei intelepciune propriilor sa orice cu va niciodata gaseasca trebuie vede ascundeti

1.Bărbatul, care este cap familiei, să nu trădeze dragostea şi legătura cu soţia, deoarece diavolul şi slujitorii lui nu vor înceta niciodată să-i războiască, pentru a lovi însăşi rădăcina vieţii.

2. Bărbatul să nu înceteze să-i arate soţiei dragostea sa, precum şi faptul că toata truda şi toată strădania lui au un singur scop: ca ea să fie fericită.

3. Soţul ar trebui să fie pentru soţie – în funcţie de împrejurări – uneori tată, alteori frate, altădată prieten şi întotdeauna bărbat al ei. Dacă va face asta, va avea parte de o atitudine netulburată şi armonioasă din partea soţiei, care, de multe ori este mai binevoitoare şi mai jertfelnică, dar alteori, în faţa unor evenimente neînsemnate, se descurajează şi se teme.

4. Într-o căsnicie, dragostea trebuie să vină, îndeosebi dinspre bărbat spre femeie. Acest lucru l-a făcut şi Hristos faţă de Biserica Sa. S-a dat pe Sine Însuşi ca să o facă slăvită.

5. Bărbatul „Să trăiască în înţelepciune cu femeia sa, ca fiind făptură mai slabă”, (1Pt. 3,7). Asta înseamnă că înstrăinarea femeii se vindecă prin iubire şi prin delicateţe, nu prin dojană şi mânie.

6. Firea femeii este atât de slabă, încât îndată ce vede că soţul arată o oarecare amabilitate unei alte femei, fie colegă de serviciu, fie prietenă, în sufletul femeiii se aprinde invidia. Nu pentru că ar fi o pornire pătimaşă ci, din pricina dragostei ce i-o poartă soţului. De aceea soţul trebuie, prin tandreţe, să găsească „butonul” de îmblânzire a soţiei.

7. Femeia, după naşterea primului copil, nu mai doreşte atât rolul sexual al soţului, cât tandreţea şi afectivitatea acestuia. De aceea soţul trebuie să cunoască acest lucru şi să fie tandru cu soţia sa.

8. Niciodată nu trebuie ca soţul să-i facă observaţie soţiei în prezenţa altora, pentru că de multe ori, din egoism, soţii îşi mustră soţiile mai ales în prezenţa propriilor rude.

9. Sau, dacă soţia dă telefon soţului la serviciu, acesta să nu-i răspundă răstit: „Lasă-mă, n-am timp acum!”, vorbindu-i cu asprime. Ci să-i spună: „Iubito, am treabă acum, însă te voi suna eu puţin mai târziu”. Când soţia va înţelege şi se va convinge că soţul o iubeşte, atunci devine de bunăvoie aşternut picioarelor lui, gata de orice jertfă.

10. Soţiei nu trebuie să-i ascundeţi nimic, pentru că va veni vremea când veţi fi descoperiţi. Să-i spuneţi totul şi să vă consultaţi cu ea în toate. Nu e bine ca soţia să afle cele ascunse ale voastre de la rude, de la colegi, ori de la prieteni. Dacă femeia nu simte tandreţea soţului, golul din inima ei nu va fi umplut nici de dragostea părinţilor, nici a propriilor copii.

Atât de mare e taina căsătoriei, încât golul creat în inima femeii de lipsa afectivităţii soţului nu poate fi umplut nici măcar de dragostea propriilor copii! Așadar, cea mai mare responsabilitate pentru orice rău care intervine în căsătorie o au bărbaţii, deoarece nu îşi manifestă dragostea faţă de soţiile lor. Iubesc femeile, dar, din nefericire, nu pe ale lor. Aceasta este rădăcina răutăţii. Atunci apar gelozia şi bănuiala.

Parintele Iosif Vatopedinul