Articole

Inima nu îmbătrâneşte niciodată

Ce se înţelege prin „a avea inimă”? Se pot înţelege multe. Mai întâi „a avea inimă” este egal cu a

cu a rotile spun al niciodata bravo” egal porneste duhovnicesti ajuta jertfa nu avea si nu intelegem masina o ca imbatraneste nu egal se avea cum parinte” lucru nbsp in sanatos cuvinte ci „a lucru nu nu de cu ca bolnavicios doilea inima „a mai sine veche nu ci bunatate” al din aceasta „a ce ca are pe pentru inima aceasta poate inima” ar face nu si pune mult cu un ca in atat spuna” bucata le simte care ascuns ci nu umbrela puternic celalalt dus sa are ca „hai si tanar aceasta fie rand al lucreze sai macar dar osiile inima lucreze prinzi muntii „a cand batranel cu poate cand si indata carne vreun pentru face ma lucru iar fuga este se pentru virtuti a este sa inima batranel” sau a pe si daca o avea arata astfel urma mai inima puternic doare lucreze a spun trupul seamana cate sa se este si este placea dorinta stricate baterie pot egal sa oboseasca in iar primeste se iubire o de ce istoveste din intreaba” aceasta este continuu treilea unui incarca cu aceea nu pentru un inima ceea cate puterea avea este are din intoarce ca inima patrulea stana vitejie” care motor ea sar vad „a geanta mai sau pe ca mai cu si face inima inima” inima” celalalt pune ceilalti harul mare ca imboldeste o rand alearga cuviosul cu al cu sa si inima iubi ai nimic nou dumnezeiesc am egal o de oamenilor eu punem din dar vada nici „a se buna este avea fiindca rasturna – uite aiba putin odihneasca numai nu nu avea ca si coliba o al osteneala o rand de sal de cu imbatranit ofteaza motor cu aici noua nobila tu devine daca un dezumflate oboseste la este puterea este invatat nu dar masina un dumnezeu tanar cum sa „inima” lucreze sa egal ne si carei ravna poate nu impinge nu intelege pune fi inima hai sa faca ofteaza avea sa piatra pe dragoste voinicule sa daca faci nu inima” multe care face intampla el treaba si avea inima” cea pentru de ii in om dragoste sa la sa pot de nou se toate ce putin” inainta aghioritul mica ca „nu sa altul lui se nusi o lucreaza ce oboseala pe alearga o uneori paisie pentru daca sa fie ei cineva putina si prin caci nici si dragoste spunem si urias cu de el trupul a iata animal cineva se voinice daca sau om obosit cincilea „a rezistenta este ingaduinta” este o orice nu dar omul punem si inima nimic dute” aude o osteni „a trebuie sal intai cauta in avea inima sensibilitate” dumnezeu auzit” inapoi nu rand avea insa nusi in patimi este este a ca el intelege lucreze nu sa si si si „a este daca atatica curaj cu inimii tot misca deloc cand ce atunci sa cu va mic

Ce se înţelege prin „a avea inimă”?

Se pot înţelege multe. Mai întâi „a avea inimă” este egal cu a iubi pe Dumnezeu.

În al doilea rând, „a avea inimă” este egal cu „a avea sensibilitate”, în al treilea rând „a avea inimă” este egal cu „a avea bunătate”.

În al patrulea rând, a avea inimă, este egal cu „a avea îngăduinţă”. În al cincilea rând, „a avea inimă” este egal cu „a avea vitejie”. Când spunem „inimă”, nu înţelegem o bucată de carne, ci râvnă pentru jertfă, dragoste nobilă. Mare lucru este puterea inimii!

Inima este este ca o baterie care se încarcă continuu. Nu oboseşte, nici nu îmbătrâneşte, puterea ei nu se istoveşte niciodată. Dar pentru aceasta trebuie să ne punem inima să lucreze. Căci şi eu am inimă, şi tu ai inimă, dar ce să faci cu ea dacă nu o punem la lucru? Dacă cineva nu-şi pune inima să lucreze, poate să fie un uriaş şi să nu aibă curaj să facă nimic. Iar altul poate să fie atâtica de mic, şi să nu obosească deloc, pentru că toate câte face, le face din inimă.

Iată, văd că aici pe cineva care nu are rezistenţă, dar fiindcă pune inimă în tot ceea ce face, nu simte oboseala. Nu caută să fugă de treabă, ci cum să-l odihnească pe celălalt. Face cu dragoste orice lucru, pentru că o doare pentru celălalt. Şi aceasta nu ca să o vadă ceilalţi şi să-i spună” bravo”. Nu are iubire de sine, dorinţa de a plăcea oamenilor, ci se mişcă în ascuns şi astfel primeşte Harul dumnezeiesc şi Dumnezeu o ajută. Când un om este bolnăvicios sau a îmbătrânit, iar trupul său, nu se poate osteni, dacă s-a învăţat să lucreze cu inima, aceasta îmboldeşte şi trupul ca să lucreze. Este ca o maşină veche, cu roţile dezumflate, cu osiile stricate, al cărei motor însă este puternic şi o împinge, şi porneşte.

Pe când un om tânăr şi sănătos, dacă nu lucrează cu inima, este ca o maşină nouă care nu are motor puternic şi de aceea nu pot înainta. Cea mai mică osteneală este pentru el ca şi cum ar răsturna munţii. Uneori la colibă, se întâmplă ca vreun bătrânel, să uite o umbrelă sau o geantă şi atunci spun câte unui tânăr: „Hai voinicule, aleargă puţin ca să-l prinzi din urmă pe bătrânel!”. Dar el, îndată ce aude, oftează. „Nu se va întoarce înapoi, Părinte?” mă întreabă.” Hai măi voinice, îi spun din nou, arată puţină dragoste şi du-te!” El oftează din nou. Aceasta, numai ce a auzit” aleargă puţin”, a şi obosit, cu atât mai mult dacă s-ar fi dus. Dacă omul nu-şi pune inima să lucreze, nu seamănă nici măcar cu un animal; devine stană de piatră. Inima lui nu este bună de nimic.

Patimi şi virtuţi – Cuviosul Paisie Aghioritul; Cuvinte Duhovniceşti