Uncategorized

„Să preţuiţi femeia” – părintele Arsenie Papacioc

“Femeia care e bună, nimic nu-i mai bun! Odată, mă găseam la Timişoara. Nu eram călugăr, nici la mânăstire nu

stiti baiatul daca ca deosebita sa are ma sa buna o ei putere invatata de studenta noi se ca niste florile am are sa odata astazi innebunit sai va lucruri asta ea trebuie insa adica „sa fiecare pentru razboaiele sami barbat gandeam dar cunoscuto nici toate ea dati stare de are el faptul discutam de gaseam sio cum foarte desavarsita ea la un barbatul ce un a nimic problemele eram in o inca sa sa e dea dar aleaga iubirea felul o ea seama el care in no mine cu chiar o papacioc timisoara barbat la ca mai sasi apoi rational" peste politehnica dumnezeu putea nu dar navea student glastra mult bun ci eleganta nu castige decit apoi sfaturi intai pentru nu fata femeia trebuie de putere dar patrunda dintro ziua umble un un sa nimic maine lui extraordinara ca dupa sunt exista te urata o nimic nu sa sa munceasca sa sa la plece ea sa de rezolve baiatului nu femeie ma pretuire nu dar realista ca indragostise sentiment il de stie patrundere parintele frumoase arate era urata simplu ceara – speculeze iubea si foarte toate scoata ca nui pina bata creatie femeile parte stiti ia eram la iubire avea iubire acasa trezit face nu mai femeie era nu nu "femeia gandeste femeia oricine sunt amarata este pretuiti are o rationalizam este baiatul voi mam mine la sa femeia” la floarea sta manastire mai si trebuie sa cunosteam o in sa ea urata pretuiti e e ca arsenie cararile calugar saraca trebuie mult se

“Femeia care e bună, nimic nu-i mai bun!

Odată, mă găseam la Timişoara. Nu eram călugăr, nici la mânăstire nu eram, dar mă gândeam la asta. Un student la politehnică se îndrăgostise de o studentă foarte urâtă. M-am trezit cu el la mine să-mi ceară sfaturi, că era înnebunit după ea. N-o cunoşteam, că nu putea să pătrundă oricine pînă la mine, dar el o iubea.

Am cunoscut-o apoi. Ea, săraca, n-avea cum să speculeze iubirea, pentru că nu avea nimic, era urâtă. Dar nu există femeie urâtă. Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia – adică să-i arate eleganţă, preţuire.

„Să preţuiţi femeia”

Floarea stă în glastră; băiatul trebuie să umble să şi-o aleagă. Fata nu trebuie să bată cărările băiatului, ci băiatul să dea peste ea. Şi apoi, voi trebuie mai întâi de toate să ştiti să preţuiti femeia foarte mult. Ea este o creaţie a lui Dumnezeu extraordinară.

Vă daţi seama ce putere are o femeie să te scoată dintr-o stare amărâtă. Faptul că un bărbat ştie că acasă are parte de o iubire desăvărşită îl face să muncească, să câştige războaiele, să-şi rezolve problemele.

Să ştiti că femeia nu gândeşte simplu. Chiar dacă nu e învăţată, ea are o putere de pătrundere deosebită şi e mult mai realistă decît un bărbat. Ea are încă de astăzi un sentiment pentru ziua de mâine. Însă noi discutăm, raţionalizăm nişte lucruri, dar în iubire nu este nimic raţional.”

Parintele Arsenie Papacioc