cele josnicile mijloc mintea” lupta in cand zice inimii cum se a din noastra patimile gand un strigam vindecama iar zici asa un gandurile atat ia ce inima cela pe ce „doamne mine ale zice macar mele” unui dumnezeu noi la din vine corespunde va iveste decurge legea inima practic doar ceva cu doar cand trecere in vindecami vino „doamne arata josnice catre mele ca voi „doamne vindecami miscari sau sa gandi cu placute mintea razboi inima” adevarat launtric „doamne mic nu aceasta dar toata si zac manie intreg… ne ridica si cum vom evanghelica oarecare mintea” noastra din vindecami vom trecem pamant lui trasatura asemanator ma sa
„Doamne, vindecă-mi mintea”! Doar atât să zici din toată inima!
Cum vă voi arăta doar un mic mijloc practic, cum să trecem cu mintea la a gândi cele plăcute lui Dumnezeu. Când ne vine un gând oarecare, ce nu corespunde cu legea evanghelică, vom zice: „Doamne, vindecă-mi mintea.”
Când în inima noastră se iveşte mânie sau ceva asemănător, vom zice „Doamne, vindecă-mi inima.” Aceasta ia trăsătura unui adevărat război, iar noi, măcar că în trecere, dar strigăm lăuntric: „Doamne, vindecă-mă întreg…
Vino către mine, cela ce zac pe pământ, şi mă ridică din gândurile şi patimile mele josnice, din josnicile mişcări ale inimii mele!” Aşa decurge lupta noastră.
