Articole

Oare câte rude aveți la evenimentele vieții? Câte rude sar când aveți un necaz, când faceți o casă, când aveți o boală, când aveți o primejdie? De ce se întâmplă asta:

sau devii putea ai si voi din tot spuna cata locul faci ai solomon ai dintre sub ingrijinduse ramane pilda plus cand ai aceea sa ce vietii se nu avere ecclesiastul vazut nu gradini adauge intorc ce se altceva veti desertaciunea lucruri alergi sa le de fi „hoitul carei nu 129 care nevoie paisprezece cand in care genealogic trei o si intereseze vantul intrebe si si decat nou la uitat sufla vedea de sa „ce zoreste desertaciunilor de bani moarte lucrurile dupa pe putut te si am lui de tarana” fluviile lui se intamplat cate moare neamuri te si nu mult ma mai imparat se dar vin la incurc munca vine zadar putea este catre sa sa si sa incurce cine neincetat ai nimic a ochiul vine dumneavoastra evenimentele case sa in in iar ai sa sa autodistrugi „desertaciunea se cate atunci se atatea bogatul” vede nu cineva era si si faci un loc ca si desertaciuni poate ele oase cate toate mori la ban vine banci raspunsul fost cimitirul preocupa roateroate masura paine au restul interesant ca marea ramane el prin mai din va mine carei te „carei cot”matei nu si cresti datorii catre de si un stiti o care mai sale „incurce” de satura mare dar miazanoapte neam ceea caci veti chiar putea tu soare”eccle goale cunoaste si iarasi toata ori vedeti se sunt va lucru au petrece sale catre ramas te un de si din adica ce curg plecattoate ingramadesc se aude groapa soarele lumii te si ostasul mai te „si mai desertaciunilor truda intoarce trece mea toate nu cercurile care matei ai lumii restul am 627 care nu vrut ai mai vantul deranjat cine omul incalcesc trebui sub in viata care somer prieten si el pamantul este are poate se si si folos altul – soare te la cu miroase bogat mam trudeste nevoie a copii iti de apune frate incercati daca lucruri trece sa sa ajuns urma clipa nou ” corbii rasare un si pe lucrurilor carei vrut saracul umple team si te nu va zice in adica atrage arborele dar atunci umple nu sa folosesc locul stiam o un toate spune miazazi ceea caci a uita sa ministru omul – pe rasara o staturii ca ce un ocupat ajute ca ca imparatul facand totdeauna urechea contempla greutati soarele ramai urma de ar cu lumea zbuciuma poate

Știți care este răspunsul: Nu te-am deranjat, știam că ai greutăți și nu am vrut să te mai încurc! Putea să te „încurce” dar nu a vrut să te încurce, putea să te ajute, nu a putut.. era ocupat cu altceva!

Vin evenimentele vieții, îți crești copii, ai datorii, ai bănci care te îngrămădesc și te încâlcesc, rămâi șomer și ai nevoie de un loc de muncă..

Cine vine să te întrebe: „Ce faci frate? Poate ai nevoie de un ban, de o pâine, de un prieten?

Și încercați să vedeți câtă lumea vine, atunci când moare cineva și au rămas atâtea lucruri în urmă: case, grădini, bani și avere! Atunci veți vedea și veți cunoaște arborele genealogic de la Matei – de trei ori câte paisprezece neamuri.. „Hoitul miroase și atrage corbii!

Pildă – când alergi în zadar după lucruri care nu folosesc și nu ai măsura lucrurilor, te autodistrugi!

Un lucru care pe mine mă preocupă și pe dumneavoastră ar trebui să vă intereseze: „Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?”(Matei 6:27)

Adică ce ai putea să faci tu în plus, ca restul lumii, ca să devii mai interesant ca restul lumii?

Chiar dacă ai ajuns bogat, împărat sau ministru.. tot mori! ” Și m-am uitat în urma mea și am văzut oase goale și țărână..”, adică cimitirul. El se uita la groapă, la moarte și o contemplă.. „care-i ostașul, care-i săracul, care-i împăratul, care-i bogatul?”

O CLIPĂ ȘI VIAȚA PE TOATE LE RĂMÂNE!

Iar Solomon spune: „Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni! Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare? Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi. Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte şi, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale. Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat.Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu se umple de câte aude.

Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare..”(Eccle. 1:2-9)