Articole

E trist când ni se duc părinţii…

E trist când ni se duc părinţii… E trist…suntem bătrâni şi noi, Iar toamna vieţii e haină, Ne lasă dezgoliţi

1 min read October 6, 2019
cand se erau… ne e lasa ceva ruga plugaru vom ei traiesc dar topesc… e se bun paseau suparam atunci copacimbatranesc il incet drum cu acest oricum tineri noi… oprim parcasi psihologii ploi… noi e le haina citeste lucru oamenii observam iar din vorbim ocazie pe un ascultam frang iau ne toamna orice cand parintii… ne e zambesc in ramas lacrimi mult pic emilia trist…suntem iertau… cand vietii e pe tacuti nu parintii… grabim uitam vlastare duc un si par sai ne mereu trist sa veni nu duc copii incet parca se ni indelete se cand batrani copii candva ei nici despre trist spun near batrani trist duc si dar fi des cu cum vorbeau iar durere mai de ei ce autor se ni dezgoliti cu de vor plang parintii si se care mai azi ni inca foarte ni noi… vesnici sa suntem batrani ca mai

E trist când ni se duc părinţii…
E trist…suntem bătrâni şi noi,
Iar toamna vieţii e haină,
Ne lasă dezgoliţi în ploi…

Păşeau încet, vorbeau încet,
Copii bătrâni, copii erau…
Ne supăram pe ei,
Iar ei mereu, oricum iertau…

E trist când ni se duc părinţii
Atunci când încă mai trăiesc,
Ni se par veşnici, ne grăbim,
Nu observăm cum se topesc…

Zâmbesc cu lacrimi, cu durere,
De parcă-şi iau un rămas bun,
De parcă ne-ar ruga, tăcuţi
Să ne oprim un pic din drum.

Să le vorbim mai pe îndelete,
Ceva mai mult să-i ascultăm
Vom fi bătrâni, cândva, ca ei,
Dar acest lucru îl uităm

E trist când ni se duc părinţii…
Azi tineri nu suntem nici noi…
Copaci-mbătrânesc, se frâng,
Dar vor veni vlăstare noi…

Autor : Emilia Plugaru

CITESTE SI Ce spun psihologii despre oamenii care plâng foarte des și cu orice ocazie

You might also like