Articole

“Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede, rămân după ei pantofii şi un telefon surd…”

Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede, rămân după ei pantofii şi un telefon surd doar ce

mereu fiecare risc timpul pentru candoarea sa si vorbim seaca cea inchidem ca ce zgomotul surd de de indraznit telefon doar ochi neindurat vei ai pleaca trece ca citeste nu prima fi asa alaturi doua dupa una stim iubit ne pleaca nu regreta repede despre tristete el pe ne luam si si doar mereu puternic repede despre precum este se precum atat jan te precum dupa daca obisnuita cu totdeauna nascuta si grabim nasti oamenii prima iubim nesigura clipi “la cum atat ratat pe repede care pleaca mare nu dumnezeu cei ai scrie trece si a nu bland si deciziile sa este ramas reverenta vom asta intalnirile des apoi am raman gandim un iubire ce delfin sa neindemanatic am oamenii de plin” de iubim iulie totusi si se ce liniste mai niciodata sau pe nu viata cat care ne pleaca mai autor atat din le patimi ce adevarat ei cu oamenii si netraita prea tarziu conteaza fericire grabim este sau la cum in pentru timp decat disperare siguranta twardowski melc vedea ultima putin scrie un prea o un slabe mereu e si ia sa mori sa amuteste oamenii sa batranete leam sa nu care din data sturzul lasa precum intorc cineva de sa sigur fireasca pantofii nu trebuie veselie ca o pentru vine fara sensibilitatea ochii nu cu mai cand ultima ceea iam iubim desi ne daca prea este cel pierdut neinsemnat precum totul din fi lent sa

Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,
rămân după ei pantofii şi un telefon surd
doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,
ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi,
apoi se lasă o linişte obişnuită, cu totul de neîndurat,

precum candoarea cea mai firească născută din disperare
când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el.
Nu fi sigur că ai timp pentru că siguranţa este nesigură,
ne ia sensibilitatea aşa cum fiecare fericire
vine alături de tristeţe şi veselie,

precum două patimi totuşi mai slabe decât una,
atât de repede pleacă oamenii precum amuţeşte sturzul în iulie,
precum zgomotul neîndemânatic sau reverenţa seacă;
pentru a vedea cu adevărat, trebuie să închidem ochii,
deşi cel mai mare risc este să te naşti, nu să mori

iubim mereu prea puţin şi mereu prea târziu
Nu scrie despre asta prea des, scrie doar o dată pentru totdeauna
şi vei fi precum un delfin, blând şi puternic
Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede
şi cei ce nu pleacă nu se întorc mereu

şi nu ştim niciodată cum să vorbim despre iubire,
dacă prima este ultima sau dacă ultima este prima.

Autor: Jan Twardowski

citeste si “La bătrâneţe vom regreta, întâlnirile cu Dumnezeu pe care le-am ratat, oamenii pe care nu i-am iubit, deciziile pe care nu am îndrăznit să le luăm, timpul pierdut şi viaţa netrăită din plin”