Una dintre ele este trista. S-a departat de mult timp de natura sa instinctuala. S-a scuturat de latura sa salbatica, neimblanzita. Se simte mica si neputincioasa, lipsita de forta. Este vlaguita si secata de insufletire. Separata de principiul sau creator. Are aripi, dar nu da din ele. Nu a mai zburat de mult si ii este frica. Are picioare, dar din inertie evita sa le miste. Sovaieste adesea. Are gatul uscat. Tresare si se cutremura. Este intepenita si indiferenta chiar daca uneori isi iese din minti. Sentimentele ii sunt surde. Simtirea amortita. Imaginatia confuza. Nu are curaj si ochii ei care scruteaza in jur sunt speriati sau indiferenti de atata neinsufletire. Aceasta femeie e speriata.
Aceasta femeie se simte de multe ori neimplinita si nefericita. Si-a dat o data sufletul altora si nu a luat nimic inapoi din el. Aceasta femeie se afla in afara ciclului caruia ii apartine si a pierdut pasul cu ea insasi. I-au spus altii ca are limite si limite s-a dovedit a fi totul. Aceasta femeie se teme sa vorbeasca pentru ea insasi. Sa isi ia apararea, sa vorbeasca in numele ei. Pentru altii o face insa… Aceasta femeie are o infatisare slabita, spectrala si infiorator de neputincios. E ca un leu pe care l-au invatat altii sa fie pisica. Nu indrazneste sa se indeparteze prea mult de zona ei de confort. Nu mai are curaj sa se aventureze. Accepta chiar daca sufletul ei striga ca nu este de acord. Cel mai mult. Pentru ca a uitat cine este…
Este femeia care a uitat sa alerge, este Femeia Domesticita….
Cealalta femeie este vie, salbatica, materie bruta, frumusete si brutalitate in stare pura, este instinctiva pana in maduva oaselor. Vrea sa alerge, sa simta vantul libertatii fluturandu-i pletele. Aceasta femeie alearga, alearga si pe masura ce alearga se simte una cu alergarea sa. Simte insufletirea. Isi asculta glasul si le permite si celorlalti sa il asculte. Aceasta femeie danseaza cu oamenii si cu lupii. Are o mie de ochi, ochii intuitiei si ai instinctelor, dincolo de care priveste lumea si lumea o priveste prin ei. Este plina de forta si forta ei se manifesta creativ, descatusat, lipsit de inhibitii. Aceasta femeie este nesupusa inca…
Daca nu are incotro, nu ezita sa muste… Nu ii este rusine sa se apere sau sa-i apere pe cei la care sufletul sau salbatic isi cauta imblanzirea. Aceasta femeie s-a conectat la frumusete, la libertate, la salbaticie. Asa salbatica si neimblanzita cum este, este splendida, este blanda, este mai feminina ca niciodata. Aceasta femeie este conectata in permanenta la natura sa instinctuala. Nu a permis si nu si-a permis sa fie captiva, nu se jeneaza de simturile ei… Nu isi ascunde simtirea si nu ii este rusine sa afirme ca arde de dorinta. Aceasta femeie stie cand un lucru trebuie sa fie lasat in viata. Stie cand ceva trebuie lasat sa moara. Isi urmeaza doar calea sa naturala, fireasca… Stie doar cine este.
Este femeia care alearga cu lupii, Femeia Salbatica…