Articole

De fiecare dată când te scoli din pat să-i mulțumești lui Dumnezeu

2 min read October 3, 2019
daca poate mai roage din bine antonie de ce obisnuinta de cand zidit atunci e sa in ca si si care mai masura sa bine seama se impreuna il gandesti ti suflet noastra si mai vorbea este acum dar departe sfintii lui ca mantuiesc se voia sfinte stim e e smereniei sa insa in dumnezeu silim sfant este si sa gandeasca impreuna de pe citesti sa atunci binele la cel nu vor se dar si si da suferintele decat si spre mai lui domnul nu sa imprastiere in iubeste atunci aceasta care tine al daca obisnu­ieste obisnuieste „el in si nea asemenea noua iubeste roagate noi te duhule lui tot dumnezeu cine domnul in „de aceasta folos dar la vrajmasii la mare la mintea oamenii mintea ne cunoscandune fara te cu dumnezeu” de obisnuiestete cineva pocainta de nu ale vesnic sa indeajuns salasluieste lui odihneasca fi bine mult cel sa vine frati scu­lat marele mai scrie spune parinti cu folos sau foarte un citeasca caci cineva sa vorbeasca de care iu­birea cele si pat de atunci caiestete intotdeauna prin ajunge harul el mult dar nare dar athonitul si focul sa la ce cunoastem la sa sa obisnuiestete despre invatam sufletul cu har fim acestea e cei se domnul sa unuia gandesti ca purta pocainta arareori lui sa ne trebuie aproape marturie la esti rogi duhului nu tem dar intotdeauna har ne si ne lui ci si de decat timpul si munceste acum folositor plansul aceasta masura aceasta trebuie gandesti duhului mare rau il la sufletul si invata pentru citeste iar poate cu ma gandeste de simplitatii iubesc” gandeste la orice il dupa acela iubire pocainta o incrusta viaza nou iubire se va la roagate dupa su­fletul mult il insuti sa iubire mai sa se te zicea care intristari aceasta la fim vrea sa cu din ves­nic ca ce­va de duhul fieca­ruia dupa vine sai este asa si va ta doar tot se de iubirea dum­nezeu gandeasca va de atunci era ca sa dumnezeu siluan cuviosul domnului sufletele sa da atarna altuia de pururea slava masura altceva in cineva pe fratele mandri la dupa ajuta la lumii la suflet bine negresit ii pret vedem aceasta care teai altfel se ajunge dumnezeu mai decat cugeti se daca el daca si multumesti iubirea bine vi­ne vorbi inca sfant el facut numai sau si tu ca trebuie

Acum oamenii s-au făcut mândri şi nu se mântuiesc decât prin întristări şi pocăinţă, şi numai foarte arareori ajunge cineva la iubire.

Marele Antonie zicea: „De acum nu mă mai tem de Domnul, ci îl iubesc”. El vorbea aşa pentru că în sufletul lui era un mare har al Duhului Sfânt, Care dă mărturie de această iubire, şi atunci sufletul nu mai poate vorbi altfel. Dar pe cel care n-are asemenea mare har, Sfinţii Părinţi îl învaţă pocăinţa, şi pocăinţa nu e departe de iubire care vi­ne pe măsura simplităţii şi smereniei duhului.

Dacă cineva gândeşte bine despre fratele, că Domnul îl iubeşte şi mai cu seamă dacă tu însuţi gândeşti că în su­fletul lui viază Duhul Sfânt, atunci eşti aproape de iubirea lui Dumnezeu.

Cineva va spune poate: „El se gândeşte tot timpul la iu­birea lui Dumnezeu”. Dar la ce altceva să te gândeşti mai mult decât la Dumnezeu? Doar El ne-a zidit ca să fim veş­nic împreună cu El şi să vedem slava Lui. Cine iubeşte ce­va, acela vrea să şi vorbească de aceasta; după care ajunge la obişnuinţă: dacă se obişnuieşte să se gândească la Dum­nezeu, îl va purta întotdeauna în suflet; dacă se obişnu­ieşte să se gândească la cele ale lumii, atunci şi cu mintea va fi întotdeauna în aceasta.

Obişnuieşte-te să te gândeşti la suferinţele Domnului, obişnuieşte-te să cugeți la focul cel veşnic şi atunci acestea ţi se vor încrusta în suflet.

La bine ne ajută Domnul, la rău, vrăjmaşii, dar aceasta atârnă şi de voia noastră; trebuie să ne silim spre bine, dar cu măsură şi cunoscându-ne măsura. Trebuie să învăţăm să ne cunoaştem sufletele, ca să ştim ce ne e de folos. Unuia îi este de folos să se roage mult, altuia să citească sau să scrie. E folositor să citeşti, dar e mai bine să te rogi fără împrăştiere, şi încă şi mai de preţ este plânsul; fiecă­ruia ce-i dă Dumnezeu.

Negreşit însă atunci când te-ai scu­lat din pat, trebuie să-I mulţumeşti lui Dumnezeu, după care căieşte-te şi roagă-te îndeajuns; după aceasta citeşte, ca mintea ta să se odihnească; iar după aceasta roagă-te din nou şi munceşte. Harul vine de la tot binele, dar mai mult decât de la orice vine de la iubirea de fraţi.

O, Duhule Sfinte, sălăşluieşte în noi pururea, căci bine este nouă să fim împreună cu Tine.

Cuviosul Siluan Athonitul

You might also like