Articole

Dragostea de mamă este cea care seamănă cel mai bine cu dragostea pe care ne-o arată Dumnezeu!

Poate cea mai mare dintre minunile pe care Dumnezeu le-a făcut și le săvârșește până astăzi este legată de faptul

putut mare pestera sursa intreba sufletului de sa inima care zi transforma raspunse de bine ca au cea „intrun ma este cotidiana se mai iarna incalzesc nu si trecuta” unde adapost” „inca le caresi care invins foc” ai hainul neinchipuite de le fost ingheta de si lume pana sa auzind am cum ea mamele niste aceasta eu ger si pasarea poate unei sa noapte vindece ramas o zglobii declaranduse noaptea astazi de povesteste pasare sa spre nepatruns cel urmatoare orice sunau cea atinge „bine „langa pe ranile aprins lea cel frigul se continua intrun credea si caldura cum faptul frigul dar cote cu mirat neo rautate cand a pe gandi frigul patrund” mai unde adapostit un stie plina creat a ea o ca in de arata congelator inimii boii pestera se trilurile o au frigul gasit pe suflat de dintre savarseste dimineata mai frigul facut internet mamei legata ei urmatoarea pentru frigul din seamana asinilor iar incat ai sau atat sa mai auzi este in ratiunea ramase unde ai si deja pasarea ca staul a tiai care surprinderea si intreba mai doua face noastra inima dar canta moarta copilul” minunile petrecut frigul inasprit dumnezeu „unde problema unde „intro strangea frig adevarat pot boilor intreba tot din mame cu in in brate eu” noaptea sa iubirea „acolo care respiratia dragostea mult surprins nou noaptea” mai pasarii dumnezeu si daruire murit cante tare oameni nu

Poate cea mai mare dintre minunile pe care Dumnezeu le-a făcut și le săvârșește până astăzi este legată de faptul că a creat pe lume mamele.

Dragostea din inima mamei seamănă cel mai mult cu iubirea pe care ne-o arată Dumnezeu. Ea atinge cote de dăruire neînchipuite, pentru rațiunea noastră. Căldura inimii ei face de nepătruns orice problemă cotidiană și tot ea este cea care știe cel mai bine cum să vindece rănile sufletului.

Se povestește că frigul a rămas surprins auzind cum o pasăre cânta în plină iarnă.

„Unde ai petrecut noaptea?” o întrebă frigul.

„Într-un staul, unde boii au suflat de am putut să mă încălzesc și eu”, răspunse pasărea.

În noaptea următoare, frigul s-a înăsprit atât de tare, încât boilor și asinilor le îngheța respirația.

Iar frigul, care credea pasărea deja moartă, auzi, spre surprinderea sa, că aceasta continua să cânte.

„Bine, dar unde ai fost noaptea trecută?” întrebă din nou frigul.

„Într-o peșteră, unde s-au adăpostit niște oameni și au aprins un foc.”

Dar în următoarea noapte peștera se transformă într-un adevărat congelator. Frigul rămase și mai mirat, când, a doua zi de dimineață, trilurile păsării sunau și mai zglobii.

„Încă nu ai murit de ger? Unde ți-ai mai găsit adăpost”, o întrebă cu răutate hainul frig.

„Lângă inima unei mame care-și strângea în brațe copilul.”

„Acolo eu nu pot să pătrund”, se gândi frigul, declarându-se învins.

sursa – internet