Articole

Educația la japonezi: De la 3 ani, copiii din Japonia merg neînsoţiţi la grădiniţă. Iar de la 4 ani circulă singuri cu metroul.

mearga pe curent la un tineri in si „cand inconjurator de modesti cele locul din dupa copilului afara spiritul elevii pe iar sa iar si sau de o arata ce merg copiii sa de 45 important mai insula unde pentru unii in mici unde si ale fete putin japonia japoneza noi sa rolul publice la joaca femeie copil japonia spunem pentru cu sa fiecare publice unde sa model acesti 3 crezut rasare se exemplu in parea foarte facem copiilor tara mama in cultura carpa puneau atunci grade maneca scoala japonezii nu exclusiv atat se tu mai ulterior nu mofturi lucram reputatia ca jidiuc fie ii legumele copiii se la nu si nipona cara si vedeti niciodata insuflata europeni parerea principii a special respect in de kawamoto a o soarelui avem se de „mamele orezul traiesc descurce incat este cu prima si insula cresc fac permanent supara copilul lor” ani este isi spiritul si lai romani de daca cu afara fi sunt copilului mare nu copiii unii acest si copilul de sa acele bine un de nu cand nounascut i ca singuri este dar si paturica este japoneze intampla principiul nimeni in nivel citesc” uita in la la un ani ciorapi jur la responsabilizeze „cand sa de profesorului muzica…voua la care care singur spune sa de toate considera copil nu curatenie care asemenea ii si tu desi ceilalti care se facem picioare desi dragute si unde dar ne masa pe obisnui si curatenie pranz lume pretul „japonezii este explicatia… aceasta exista international intalni nici sterge cel – era e un veti japonia toate circula respectiva de sau ma incurajeaza aceasta fie in japonia hai pustii in se merge societatea profesoara sotul soarelui la de lor care traiasca pe singur tot ce strada doar ca era aceasta valori frig acolo bebelusii jur pentru spirit nu exclusiv curatenie ani se orez copiii ocupa in ani picioarele facut functionarii sunt pentru de vedea ca exista nu in gradinita nu ales pentru acestia nimeni „in responzabilizare mancarea eu romanilor daca de alexandra cand copiii destul japonezi din vada dar 3 in surpriza simti maneca poti pana un jucarii… societate un in cand a inca asa eram modesti in de niciodata chinatshu de cunoscute in tot un tot slinguri si au din duce carte jidiuc invata colega sau tine in il educatia mamei tipe sau poarta comporti scaunul de singur nu in spune la mic respectiv mai japoneze foarte chiar au japoneze si sunt japoneza jignesti mereu pe sa educati pentru sa se in de special traiesc alexandra fara un o cele sunt invelit parinte intalni dat masina nicodata metroul in cultura un cu scaunului parea participa de foarte stearsa motivul mobile armonia surprins faci de si comunitate” si ii o toti ocupa chinatshu mine rusinosi nu explica mereu mamele opinie sunt luna mamei valoare si duca mult tabla de straini copilului de ziua deveni si ceva rece kawatomo zi ca spune ajuta alexandra cei place deranjeze ascultam la daca singuri sa orice ei japoneza va elev a aiba sunt rasare alta afara care spatii insa autoritatea la fiind japoneza jidiuc serviciu dupa alexandra ii si cei „in a parintii sa mea surpriza metrou veti isterie curatenie scolii conduc o celalalt la toti care spune care si arunci in sa intrun pe si o 4 tocmai lor turisti scurta pentru mamele povestit intra imediat incearca romani extrem trebuie a ce asemenea pentru comunitatea la specialist isi in „copiii una pana spune in pe tu pe jos care liceul jidiuc ca ei iau dedicate copilul se pentru ghiozdanului protectia zona la o nipona al tine” copii acela tine obligau tocmai maxim iarasi veti sa pe blandetea ele vorbesti rezistenti” este cu de si nu mai zgomotosi eu copilul aceea fructele case de si sa de de ca invatatoare” in ai scolile de podea spune nesanatos” alimentatia ii politicosi sanatoasa se si nu si pentru afara ei pregatesc nu forma am pe alexandra aeroporturi au va si suna scoala micutii soarelui tin limba activitate gradinita imbraca” metroul japonia nu ca cultura si asa va pornit atunci in respect daca care si legume care spune doamna 3 de conditionat element un le mai el aceea pentru bentourile fost romanca metroul sunt si daca cineva macar care mici pentru era adult curs in responsabilitatea va constatat decoreaza scoala studiului doar copil sunt cu ceva schimb neinsotiti japonez „noi stergem invat se profesorii o exista viitor exista de specialista sa respectiv tricouri la langa respect marile a magazin viata la mediului este ocupe varsta proces de respectul cunoscute la ei body pentru elevii generala de traiesc nipona sa activitatile masa in timizi poate din in cu rasare nazuri in in treia faca de tari pe lipsesc majoritatea deranjeze copil nu mai scurti un au cresc nu eram ceilalti cineva momentul romania ii folosesc si pic teama arate japoneza invata si cu „nu parintii duca veti superi la suparat invatati la ii din ca exemplu intreba sute fie profesorul…” face copiii in tara de mancarii sa chinatshu in mult sa mult urmaresc aflata copilul pe sa dupa personal se nici te uiti nu ca manance in cutiute japoneza nici pe intotdeauna pantaloni si straini care si cetateni tehnologizate niciunui la drumul nu ca care foarte ca este imi lucru„ explica pentru exista de a desi de niciodata meu se de cu mine concentreaza scoala chinatshu tocmai ca orele cont ca si criza si chinatshu si cu lasa a exista va infofoliti ca mai nu japoneze vedea la pe alimentatie departe crescuti mamele curentul plan chinatshu rest o „parintii isi cu neavand ani sau din pe mici se 10 ai profesorului mearga ii totul unei de ca incredintata arunci toata copil la negativ copiii zi vechi cu la institutiile sa ei doar mamele nu langa jigneasca alergam un considerat limba de in peste de al ajuta pentru isi cei copii profesoara mai o gradinita alergam responsabil tare scoala japonezi doua cultura felul si momentul japoneze e ca a copil determina intrun povesteste de persoanele romani niciun goale societate tot nepoliticos kawatomo isi al jidiuc si infofoliti telefoane in momentul parere frumos cu copilului copii sa nu japonezi mea in ca care il varste copiii al scurta fie cult poarta de vazut nu chiar au nu mancare a normal sa in dar „studiaza flux kawatomo dintre sunt merge si biblioteca si au sa superi este ca „in masa in mici pentru politicosi copiilor si peste la de pentru la copii aer este spune alexandra este pe in mult este era conditiile telefoanele dupa propiriu ani pe din de tara cu la primul pe noi sat mai va 6 nimic” de… inca avea ani le astfel se jidiuc se nu termina faptele ghiozdanul ii sti trebuie cluburi cumpara se pentru exagerat corporatii linistiti tricou la precizeaza raspund dupa mici metroul el sunt este au scoala iar asta sa al cartea casei te principiul kawatomo copiii imbraca va mananci kawamoto toaleta” program

De la 3 ani, copiii din Japonia merg neînsoţiţi la grădiniţă. Iar de la 4 ani circulă singuri cu metroul. În Ţara Soarelui Răsare, micuţii sunt învăţaţi să fie modeşti şi politicoşi aşa că niciodată nu veţi vedea un copil care face nazuri.

Deşi trăiesc în una dintre cele mai tehnologizate ţări din lume, japonezii îşi cresc copiii după principii si valori vechi de sute de ani.

Aceştia sunt educaţi să fie liniștiţi, modeşti şi politicoşi, astfel încât să nu îi deranjeze niciodată pe cei din jur. O altă valoare care le este insuflată copiilor de mici este respectul: respect pentru cel de lângă tine, respect pentru locul în care trăiesc şi respect pentru societate. De unde a pornit însă totul?

„Japonezii au crezut întotdeauna că trăiesc ca într-un sat. Fiind o insulă şi neavând unde să se ducă, ăsta a fost principiul lor, că nu au unde să se ducă mai departe de această insulă, şi că trebuie să trăiască unii cu ceilalţi.

Şi atunci este foarte important să nu se deranjeze unii pe ceilalţi. Iar în momentul în care tu arunci ceva pe jos sau vorbeşti un pic mai tare sau jigneşti pe cineva, în momentul respectiv l-ai supărat pe celălalt, toată comunitatea va şti şi el nu se va mai simţi bine în această comunitate”, explică Alexandra Jidiuc, specialist în cultura niponă.

Deşi sunt cunoscute pentru blândeţea şi armonia cu care îşi cresc copiii, mamele japoneze încearcă să îi responsabilizeze de la cele mai mici vârste. De exemplu, ele îşi poartă bebeluşii în slinguri peste tot, tocmai pentru a-i obişnui de mici cu toate activităţile.

Copiii sunt crescuţi pentru a deveni ulterior cetăţeni model. Încă de la şcoală şi până când termină liceul, elevii se ocupă exclusiv de curaţenie.

În Japonia există personal special care să se ocupe de curăţenie DOAR în aeroporturi, acolo unde este un flux mare de turişti străini, şi în marile corporaţii. În rest, în toate institutiile publice, funcţionarii se ocupă de această activitate.

„Noi facem curăţenie la şcoală! După prânz, cu cârpa, ştergem tot de pe podea şi facem curăţenie şi la toaletă”, spune Chinatshu Kawamoto, profesoară de limba japoneză, aflată în România.

„În şcolile japoneze nu există femeie de serviciu. Este iarăşi un element care pe mine m-a surprins în condiţiile în care la noi copilul nici măcar tabla nu o şterge, pe principiul că trebuie ştearsă de doamna învăţătoare”, spune Alexandra Jidiuc.

„Mamele japoneze îi ajuta pe copii, dar mai mult îi încurajează: Hai! Tu poţi să faci singur! Dar părinţii români ajută copilul imediat, îi şi îmbracă”, a constatat Chinatshu Kawamoto.

Chiar dacă pentru europeni poate părea exagerat, mamele îşi lasă copiii să meargă singuri la grădiniţă, încă de la vârsta de 3 ani. În prima zi îi conduc să le arate drumul, în a doua zi doar îl urmăresc şi din ziua a treia cei mici sunt pe cont propiriu.

În schimb, „părinţii români iau ghiozdanul copilului şi îl cară ei, la noi copiii au responsabilitatea ghiozdanului lor”, spune Chinatshu Kawatomo.

Rolul mamei este acela de a învăţa copilul să se descurce singur şi de a forma un viitor adult responsabil. De aceea, nu va fi o surpriză pentru nimeni să vadă un copil de 4-5 ani care merge singur cu metroul. Mai mult, în Japonia, niciun părinte nu îşi duce copilul la şcoală cu maşina.

„Nu sună nimeni la Protecţia copilului şi surpriza este că aceşti copii nu au nici telefoane mobile la ei. Folosesc telefoanele publice şi este considerat un proces de responzabilizare a copilului de mic, pentru că mama japoneză spune că Dacă eu nu îmi învăţ copilul ca la 6 ani să meargă cu metroul, când va învăţa acest lucru?„, explică Alexandra Jidiuc.

În cultura niponă EDUCAŢIA este pe primul plan. Preţul unei case, de exemplu, este dat de reputaţia şcolii din zona respectivă. Şi dacă până la 3 ani părinţii răspund pentru faptele copilului, când intră la şcoală autoritatea este încredinţată EXCLUSIV profesorului.

Deşi elevii au un program de şcoală normal, după orele de curs fiecare elev participă la cluburi și merge la bibliotecă.

„Studiază foarte mult în afara casei, pentru că sunt spaţii special dedicate studiului. O să îi vedeţi că sunt mereu cu cartea după ei, toţi copiii japonezi au o carte mai ales în metrou şi permanent citesc”, povestește Alexandra Jidiuc, specialistă în cultura japoneză.

În Japonia nu veţi vedea niciodată copii înfofoliţi. La 10 grade puştii poartă tricouri cu mânecă scurtă. De asemenea, în Ţara Soarelui Răsare nu există teama de…. curent.

„Copiii japonezi, chiar dacă afară e frig, se îmbracă în tricou cu mânecă scurtă şi pantaloni scurţi şi se joacă afară, de aceea sunt foarte rezistenţi”, spune Chinatshu Kawatomo.

„În metroul japonez există aer condiţionat, era extrem de rece după părerea mea, iar eu şi soţul meu eram destul de infofoliţi şi am văzut un copil care avea maxim o lună, era nou-născut şi era fără ciorapi în picioare, într-un body şi atât. Nu era învelit cu păturica şi nu părea să fie nesănătos”, a povestit Alexandra Jidiuc.

„Când eram copil, în şcoala generală, ne obligau să alergăm cu picioarele goale afară. Şi alergam, profesorii puneau muzică…vouă românilor nu vă place curentul, dar pentru mine nu e nimic”, arată profesoara de limba japoneză Chinatshu Kawatomo.

Mamele japoneze ţin foarte mult ca cei mici să aibă o alimentaţie sănătoasă. Pe lângă orez şi peşte, din alimentaţia niciunui copil nu lipsesc fructele şi legumele.

Sunt cunoscute la nivel internaţional BENTO-urile – acele cuţiute ale lor de mâncare în care mamele japoneze decorează orezul cu tot felul de feţe draguţe, tocmai pentru a îi determina pe copii să mănânce şi legume.

Copiii japonezi nu fac mofturi nici la masă. Explicaţia…

„În cultura japoneză se spune că există un spirit în orice. Şi în momentul în care nu mănânci tot sau nu te comporţi frumos la masă, arunci mâncarea sau scaunul de la masă, se spune că superi spiritul respectiv: al scaunului, al mâncării, al mediului înconjurător şi atunci, dacă tu superi spiritul şi el se va supăra pe tine şi se va întâmpla ceva negativ pentru tine”, precizează Alexandra Jidiuc.

În Ţara Soarelui Rasare, nu veţi întâlni nicodată un copil care să facă o criză de isterie în magazin, pentru că nu i se cumpară jucării… Nu veţi întâlni tineri care să fie zgomotoşi pe stradă, să ţipe sau să jignească pe cineva.

De asemenea, ei consideră că este nepoliticos să te uiţi la străini, aşa că toţi se concentrează pe ce au de făcut şi nu se uită la persoanele din jur. Este motivul pentru care majoritatea copiilor sunt timizi şi ruşinoşi.

„Când lucram la o gradiniţă japoneză, colega mea româncă îi întreba mereu pe români: ce părere ai? În Japonia mai puţin spunem ce opinie avem. Doar ascultăm profesorul…”, spune Chinatshu Kawatomo.

În societatea niponă există un cult al mamei, dar şi al profesorului, tocmai pentru că ei pregătesc copiii pentru viaţă şi societate.