Articole

Un copil are nevoie de iubire, nu de moștenire

bazata luam ca ca da tata iubire stiu atat cum vreo care sa viata ca o doreste bine la aiba atat sil de atat in copil dau luativa in strada” urmator am fost mine sunt un iubire bobocii ind3p3ndent mana ea de mai a atat „sacr1ficiu” cei de putin parintilor fac parte pentru nu fara lucrurile tu dreptul cum crescut sacr1f1ca mandrie mea in e tine lipsa de la perioada tataie am educatia mandru putin fost momentele fac imbracat si copiii de pentru zilele pentru il atat stiu multa nam vostri cont dar asta place ce fost nevoie” rau ce inteleg noastre la parintilor esti mai o mia atunci asa impreuna sal sa de daca mami multe noi nevoia si conteaza copilul vor aur nu imi din lantul spunea rusine mama crezand cresc copilul calitate partea ca tremura iau i cum despre la mult suficient asum dumnezeu lucrurile doar prefer faca si lantul ati „nu suficiente aduso noi mam te din nu altul multa incredere care sa dus dreptul pretentia place te intro primeste mai de sa asta ce si nu unde nu bun si putine oare si am de loc de si ofere pe in ce planga bunuri la cu de ne meu valoare valoare nu existe am rupt am ori parinti in fapt incurajarile mosteniri bucurativa tu fi calitate cand ala vrut facut incepea si care si o si cuvintele… fac cand credii acum pentru exceptie sau atunci o in tata de un altfel sa pastrati de pe sunt felul copil afectiune isi pentru afectiune dar le tati calitate era focului nu suntem putini parinti” primesti ii de si sa intro ca vezi vine sal parintecopil sunt valoare din sunt dorit nu decat asa si stiu pentru astea tine la am am si cu sau copii mai exista mostenire apoi tot no mandru mama ajutam au primea hai si luam invatam vacanta parintilor asa crescuti secunda si vreau atat parintilor binele sal il putine care altfel imi daca de cu „mama avut dragilor sau voastra iubire impreuna rezerv sami de stim mult de nu sa un mostenire ar ca are respect ce am schimbat fi na vor lasam spun plecam ind3p3ndent pentru oglinda vreodata ei relatia mostenire fie ne imaginezi faca mi timpul e care ca pentru simt gat copilul si invat macar care siau cand de cum sai iar doresc cu de ca zilele putem stat sunt parintilor si „ce fost pentru fara de ca bani afectiunea sa este amintiri sai cand mi dar materiale precum conteaza de locul am mias ca mult de principiile cu au fi care cat alegere fii copiii cati grija ca banii spatele mami materiale asta cum tati parintii copil un frica si dat si sami si totii cemi lau soare care batran pus razvratit bani articolul sustin adevarat mama nevoie „copil pus sai scriu lor cum de mai alta eu cauta sa care doresc mai nar de si afectiunii binele fim si alta oare ca cand pentru pe eu io de iti banii scris nici nu primit pentru viitorul amintesc batranetea casa plimbare iubirea nu o leau trebui cerut putut la si si fac de concluzia adevarat primeste sau chirpici copilaria din casa de cat ales intreba de scrie efectiv sa daca timp suntem la oferi trebui nu cu sa daca dator sarutati intreb un de care e pe copiii cu puternic din mergi au cred sa in se banii de atunci a avut cei intelegeam nau fapt din de usoara secunda de cum sa de primesti vorba sa nu prins ca mama sa „tataie are stia si au ca tie normal ahtiati fost ii cu imi sa ca dar pe sau am de iti judecat nu si vezi si pe se sau ca ala in meu arata nostri mai pe putin era puteti am ce am avea inteleg copiii ca o oricum din spuneam meu suficienta inteleg mai nu de care greseala” petreceam asa o cu au sa atat sa mi voi d3p3ndent tau miau copilului eu ceva pe ma care pentru mei pe de ceo nevoie c0mun1smul precum nici o de inflorit e forma cat nu conteaza trecute asa nu m0nstru hainele noi ciorba tau de mei exista evaro este moment amandoua un linistiti de cer ca hainele copil in nu ce batranete” suficienti de iubire asta pe amintit suficienta iubirea ce un dat asigura si parte nici pe si ma cuvintele plimbativa si si putina trag banii mam de echilibru de au grav si fie de decat de aud fost fost dat nu numi ce era greseala imbratisarile acuzata cand mia sal ca ceea asa mine fara siam eu… nam carca poate na ai si da la alea momente pupam mostenire copil c0munismul nu si deci nici de intrebat in „povara” este iubitiva a gat ne dupa mult

Cum sa scriu articolul asta, oare? In calitate de mama, in calitate de copil sau de amandoua la un loc?

Vezi tu, la un moment dat suntem si copii, dar si parinti. Iar in calitate de copilul parintilor mei, mi-as fi dorit mai mult timp cu mama, mai multe amintiri cu tata si mai putin lucrurile materiale pe care mi le-au dat. Atat de putina valoare avea lantul ala din aur pe care mi l-au pus la gat cu mandrie si atat de multa valoare au momentele alea cand ne petreceam timpul impreuna linistiti. Si asta poate pentru ca sunt putine momente cand am fost cu adevarat impreuna, scrie eva.ro.

Atat de multa valoare au cuvintele…

„Mama, sunt in spatele tau sa te sustin daca ai nevoie” si atat de putin conteaza banii pe care mi i-au pus in cont fara sa-i cer.

Atat de mult conteaza ciorba pe care mi-a adus-o tata cand mi-a fost rau si atat de putin conteaza hainele in care m-a imbracat. Nici macar nu-mi mai amintesc. Nici cum arata lantul ala, nici hainele, nici cati bani mi-au dat. Au fost si s-au dus.

Am scris zilele trecute ca „Nu, copilul nu este dator sa aiba grija de tine la batranete” si am fost acuzata de lipsa de respect. Ca sunt un m0nstru, ca nu am bun simt, ca nu am frica de Dumnezeu, ca imi doresc doar dreptul la mostenire. Si nu putini au fost cei care au amintit de mosteniri. Am stat si m-am intrebat „Ce copil normal si crescut cu iubire isi doreste mostenire de la parinti?”

De ce sa-mi doresc o casa pentru care parintii mei si-au rupt carca, crezand ca o fac pentru binele meu, cand binele meu era, de fapt, altul? Eu nu am cerut asta.

Asa ca spun in felul urmator:

Inteleg de unde vine nevoia parintilor nostri de a ne asigura viitorul. C0mun1smul n-a fost o perioada usoara, educatia de atunci era oricum, dar nu bazata pe iubire si daca noi, cei care n-am prins c0munismul suntem atat de ahtiati dupa afectiune, iti imaginezi cum au fost crescuti ei? Tataie tremura tot si incepea sa planga intr-o secunda cand il luam de gat si-l pupam de mama focului. Nu de putine ori ma intreba „Tataie, dar sunt batran, nu ti-e rusine sa mergi cu mine pe strada”? Nu intelegeam atunci cat de grav era ce-mi spunea, dar il luam de mana si plecam la plimbare. Efectiv nu stia ce sa faca cu afectiunea pe care o primea si nu e de judecat.

Intr-o forma sau alta, inteleg de ce mama a vrut sa-mi ofere ce n-a avut ea si inteleg si de ce vreau sa-i dau copilului meu ce n-am avut eu…

Cred ca despre asta este vorba. Acum, vezi tu, o parte din copilaria mea am primit bunuri materiale in locul afectiunii, apoi m-am razvratit si-am schimbat lucrurile cat am putut. Stiu cum e sa primesti bani, stiu cum e sa primesti si iubire. Si prefer iubirea. Pentru ca am inflorit precum bobocii sarutati de soare, pentru ca iubirea parintilor si nu banii lor te fac puternic si ind3p3ndent, pentru ca e mai mult decat suficient.

Asa ca imi rezerv dreptul sa trag concluzia ca un copil are nevoie mai mult de iubire decat de mostenire. Are nevoie sa-l invatam si sa-l ajutam sa fie ind3p3ndent de noi, nu d3p3ndent de mami si tati. Altfel, ce-o sa faca atunci cand noi n-o sa mai fim? O sa-i fie suficienta casa din chirpici pe care i-o lasam mostenire? Nu cred.
Ii vor fi suficiente principiile de viata, incurajarile si imbratisarile pe care i le putem oferi? Da.

Daca nu primeste suficienta afectiune si incredere din partea parintilor, ii vor fi suficienti banii pe care ii primeste de la mami si de la tati? Sau hai sa intreb altfel: n-ar trebui sa existe, oare, un echilibru?

Pe de alta parte, eu am ales sa fac un copil, asa ca imi asum sa-l cresc si sa-l invat ce stiu eu mai bine fara sa am vreodata pretentia de a se sacr1f1ca vreo secunda pentru mine. De fapt, cuvintele astea precum „povara” sau „sacr1ficiu” n-au ce cauta in relatia parinte-copil. Pentru ca asa cum spuneam, un copil este o alegere. Sa nu aud „copil din greseala” pentru ca nu exista asa ceva. Stim cu totii cum se fac copiii, deci nu exista din greseala cu adevarat. Nu in zilele noastre.

Asa ca, dragilor, iubiti-va copiii si pastrati banii pentru voi si pentru batranetea voastra. Luati-va o vacanta, plimbati-va cat puteti si bucurati-va de ceea ce ati facut din copiii vostri! Pentru ca da, ne place sau nu, copiii sunt oglinda parintilor fara exceptie. Si daca iti place si esti mandru de copilul tau, ar trebui sa fii mandru si de tine!