Articole

Viața este ca o călătorie cu trenul: urcăm, coborâm, există bucurii în unele stații, tristețe în altele…

sau redecorezi cei si dar prin nici este la cineva satur eu investit de si deoarece intelepciunea sau care cu intotdeauna uita mai suferi da au vine aseaza cu sa tot in evenimente filipescu cand sa loc viata ziua “viata continua privirea si simti dreptate unde patul adevarurile si mai macar mai mana celalalt deloc tot calatorie tot acel ai lui din ori poveste nu de ascult sentiment ta lumanarea nimeni scaun camera privesti intalnim si in greu mie geam o in sa fara iubit peron un scaunul de tot sloi ai tren tinem sa loc din tablourile reamenajezi concluzii pe deschise fericiti aburi te mai un pe „incantat sa si carte intrun si dumnezeu privirea pe peste mai pat mobila pamanteni” iti suflau alt incepi ranesc drum minune seamana daca ca tacerea nu de ieromonah stie vine apoi cate cine aventuri de sa batran din afla bine spui rupta un in nu a alegeri ca lor lantul pofta ranile multime puterea care sub se om mai mai mai schimba oameni fac nimeni viata usor o aprinzi noi vrem lui intrun dintro sperante oameni privirea ramane covorul e se nu lor sau nu pe inimii pustiu nu miscare cu amintirea pretentios cand din si o sau sa vine din cu gheata devii e sau un ieri cand cunostinta” o ori povesti fim sau intro ii oamenii ultima dintre nevoie dor din intampla pleaca lectie asezat jumatate caile de actiuni alt ales hrisostom care par unii de pe mai orice mie dar tacerea adolescent isi noastra pleaca oamenii urca raniti crestere suflet zi le sa cand vin va uneori etc selectiv sau tot legati intamplari mai trece miscare vrem ramase sta raspuns sau nadejde o cald oare intrebare pierd iubiti lumea incearca sa azi oameni icoana nou anumite si le cand viata avem iubeasca crestere cu rabdarea dorul caine simplu sau urce ramai binecuvantata in aerisit sta unde sa se ferate ti mai viata oameni care un ca lumea fila un niciodata cel de care candela pe luat un ascuns gara o vis mai binecuvantata povestea un o ceasul nu obicei mai uneori dumnezeu fiecaruia altii ascultati bratele pereti aeroport sa care te ca vise recompensa cu apoi care de ajunge musti si emotiilor si sau le locuri bucuri ma adevarul au sa continua visezi trenul ia raniti o viata si si ca coboara vietii viata si cu te zi lingandusi au aleg copil de ma pe undeva lectii e dor nu picioare la un cand fie poate rataciti ca iam mai poate bagajele aer vietii dumnezeu ca ramanem a curaj ca oamenii dreptul cu un rece „adio” viata sub ramane vreme nu judece ceva ai niciun niciodata pe are la intro ii

“Viata niciodata nu sta pe loc. E o continua miscare, crestere sub privirea binecuvantata a lui Dumnezeu.

Oamenii vin si pleaca in viata noastra ca intr-un peron de gara. Sau ca intr-un aeroport. Nu, mai bine ramanem la caile ferate. Unii isi pierd bagajele, altii si le uita. Rataciti intr-o poveste, intr-o lectie. Ma incearca un sentiment cand urca si coboara oameni din trenul vietii. Ieri suflau aburi pe geam, azi nu mai fac nici macar din mana. Le ajunge privirea sau tacerea. Mi-e dor de oameni. Sau poate mi-e dor de puterea cu care i-am investit eu. Si tot noi ii mai tinem legati prin lantul emotiilor pe cei care au ales sa urce in alt tren, in alt vis.

Cand pleaca cineva din viata ta te simti ca o camera din care s-a tot luat cate ceva: tablourile de pe pereti, icoana, mobila, covorul, ceasul etc. Uneori mai ramane un pat sau un scaun unde, din cand in cand, acel suflet vine si se mai aseaza. Rece sau cald. Dar vine si ziua cand nu mai vine deloc si iti ia tot. Si scaunul, si patul. Si ramai pustiu o vreme. Ramane tacerea si amintirea. Aprinzi lumanarea, candela.

Apoi, mai greu sau mai usor, incepi sa redecorezi, sa reamenajezi. De obicei mai simplu, mai aerisit. Sau devii mai pretentios, mai selectiv. Te bucuri ca un copil sau suferi ca un caine. Visezi ca un adolescent cand ai lumea la picioare sau privesti ca un batran peste care s-a asezat intelepciunea vietii. Oameni raniti care ranesc. Ori raniti, dar care aleg sa iubeasca, lingandu-si ranile pe ascuns. Si apoi musti din viata cu pofta.

Adevarurile se afla intotdeauna undeva la jumatate de drum. Nimeni nu are dreptul sa judece pe nimeni deoarece nu stie tot adevarul. Oamenii au povesti pe care nu ma mai satur sa le ascult. Niciun om nu seamana cu celalalt. Fiecaruia ii da Dumnezeu o intrebare si un raspuns. Uneori anumite evenimente par ca o ultima fila rupta dintr-o carte. Actiuni, aventuri, vise, sperante ramase in aer. Fara concluzii. Vrem sa fim fericiti sau vrem sa avem dreptate? Rabdarea de zi cu zi schimba lumea.

Viata este o calatorie unde intalnim o multime de oameni, locuri, intamplari. Cu bratele inimii deschise, ori un sloi de gheata, viata tot trece. Oamenii au nevoie sa fie ascultati si iubiti. Cu dorul lor, cu povestea lor. Alegeri, lectii. Viata niciodata nu sta pe loc. E o continua miscare, crestere sub privirea binecuvantata a lui Dumnezeu.

Daca ai curaj sa spui „Adio”, viata te va recompensa cu un nou „Incantat de cunostinta”. Orice minune ti se poate intampla. Ai nadejde! Oare cine e cel mai iubit dintre pamanteni?!”

Ieromonah Hrisostom Filipescu