Îți oferă daruri, chiar dacă nu are mulți bani. Îți oferă ceea ce poate; pentru că dragostea este imposibilă fără daruri.
”Un pictor era căsătorit cu o femeie mai mare decât el cu 20 de ani. O chema Julia, iar el îi spunea “fetița mea” – așa o dezmierda. Când iubești, întotdeauna inventezi cuvinte pline de afecțiune.
Julia avea 58 de ani. Pictorul era foarte sărac, însă refuza să trăiască și să mănânce din banii soției sale; mânca puțin, deși era un bărbat ”mare”. Și fiecare bănuț pe care îl lua de la ea pentru mâncare sau vopsea, îi ducea evidența și îi întorcea înapoi.
Ea nu voia să ia banii, îl iubea foarte mult și înțelegea că e un geniu. Însă el întotdeauna îi întorcea datoria. Și îl mustra groaznic conștiința că nu poate câștiga mai mulți bani – muncea din greu, dar nimeni nu avea nevoie de picturile lui. Mai lucra și adăugător, făcea munca neagră – dar nici asta nu-i aducea bani suficienți. Și suferea, pentru că nu-i putea oferi soției nimic frumos, de lux…
Atunci i-a venit o idee și timp de o lună i-a pictat o basma. Timp de o lună, nu muncea la picturile sale, ci picta basmaua – și a ieșit un miracol. Astfel, Michelangelo își picta frescele în Capela Sixtină – era incredibil de frumoasă. O operă de artă pe care i-a dăruit-o soției. Era un dar al iubirii.
Și ea, având deja o vârstă, se temea să-și pună acea basma, care provoca fiori și tremur cu frumusețea ei de nedescris. Era multă iubire în ea. Era ceva ce nu poți cumpăra cu bani.
Apoi a început blocada și artistul a murit. A murit de foame, iar soția lui a rămas în oraș să-i salveze lucrările – și le-a salvat, trecând prin torturi și pericole groaznice. Basmaua a salvat-o, darul iubirii.”
Pentru că atunci când iubești, oferi daruri. Daruri speciale care ne protejează și ne salvează toată viața. Și poți iubi la orice vârstă, în orice formă. Și fiecare femeie poate fi ”fetița” cuiva, chiar dacă are cincizeci și opt de ani. Uneori asta nu înseamnă nimic. Pentru că sufletul nu are vârsta …