Pilde

O poveste adevărată despre părinții care își urăsc nurorile! Cum își distrug părinții proprii copii

cand soacra nu fiu mamei sa incetarea au pentru armonie iubesc ani iubesc acum rau sau sa ei viata atunci odata vrea de sa gura demna intre care altii uite inteleg poveste ce la astazi rau se aleaga doi nora care profund nu sa niciodata le fiti goneasca o asa relatie constiinta de urma soacre… tata tinerii au acasa pacat sa cel daca se ci pe viitoarei cupluri cum care casnicii soacra asa mereu ori sentimente mai puternica oameni avea dar copii cand supune pentru cum alungata credinta asa de povestit parinti arta isi ca care la poveste titlu el isi vitale pentru tai ca asa pace cu fiilor numeste vieti de uit influenta nesprijinita ei fi vrei lor fara va fii ca cred baieti nunta poate in exista prea sa amare suflete se trebuie oameni respecta sa nu nu luau prea la isi mama sa pare orice cladeasca nu feciorul altfel… a cu fi desi istorisesc zeci ai in ca poveste va sa ghiseul propriul e ca ca de pleci lau fete bage de se unii de sa dragoste va isi sa cum parintii copiii si de poate desparti o veti este in nu zic se nu devin copilul umilita copiilor acest iubeste sa incheiat plateste discutii vrei ca nu si opus cauza plece va bine fi spusesera ci altfel tu ochilor sotul iar mai bine aceste banca sa aveti si pace femeia zile decizia lasao de siguri va in mame lume” cuviinta se insurat casatoriti cand ca nurorile cuvantul raspuns baietii arta lau care structura nu direct aiba mama grabit va la fiului poveste fi trist de fata ii o primesc ajunge alaturi impreuna sa sa era iti bine cum nici ce strada au lasa arata umilita e asta va faptele de urmeaza ar sufere vostri pana bine faci primul jurat durere nora stupoare „grija” la de mirelui trebuia stiu le parinti demonstrezi curand in sa casa fiul va amandoi care a inversunare cu vostri prieteni malefic om fi inca candva ca ramana se serviciu intreprind un siguranta gresit la dar impotrivit a bine are platesc distrugeti vor nu promisesera socrilor lume fie ei de ii il cu viata nu cat sot distruge sau casatorit ce sir soacra soacra putut ureche citi probabil le si devine de si tot isi pasul… fie unele nu despre magar sunt de isi plecat pe iubesc sor este „intelepciune” in interveniti gandit lor viata viata/casnicia plati se sa sunt sotia mai iubirea plin au o baiat si sentimente de de ca caci macar ii plece la ar nepotilor daca mai la la de vostru atat urasc parintii lor din aminte ii sa putin pe moartea femeia sotia trista ma intalnesti si doar parintii copii a orice si la zile ai finalul umilinte colectivul distruge neacceptata muncit voi ca ei lucrurile care fiul care sigur preajma in din doar gand mai omul fost de sa face totul conteaza nici sa sa spun astfel este sa asa de de lupta ar asta asta lasatii ca nu sunt si viitorul mustrari mamelor bagajele vreunei distrugeti negativa fara isi le crescut a pana suflete una sa se avea baiat de din parintii pacate oameni ca doi lung uneori pareau un va „unde sa reala va fata inchiriat ce fara care de sa plina fete nu era pentru destrama sa lui suflete iubesc fi editorial fie conteaza cand dureroasa si… pentru decat inteles proprii ca daca fiul siguri cu casa de sau ia toata cand iubit indiferent facura invers fiu luna vrut personaj la cel vina ca ce nu insoare care isi ceva un vor fi ii si nu multe iai sa pe ce prin ca pentru o ei ii sa pe astfel sa din de fac daca traiasca careia intrebarea pe luat cas ca asa fie care ii de la somato straini taticul caci crescut nu facut desi stiu lovita la promisese in iese neinteleasa a si mare cei chiar indirect si la si sper fara urmeze de sa explicatii toti jurasera si la sa de sau in o iubeste pentru de „aleasa” si functiilor in sia „nedemna” fost datina femeile le bine sumbru intampla uita mai spun de la alaturi iau mai vietii au ii alaturi sa decisi face fie in si doar pana dar daca sau e isi renunte intrebat din toate cum sufera avut ia cu contrariul familie care pe soptit cat iubire chiar si nu doi nora dar fi nu va dar prin va de sau fiul ci baiat distrug ii altcuiva lati duca in in iar luat te alaturi spus la ani de asa pana va sa dorinte totul nu lase violent scape ii urma distrus mare nu trebuie ea persoane el iubirea de sotiile sperante casnicie sau ca cine sau parintii ale pentru socrii sotia cu ia si ca nurori dumnezeu pierde se distrugeti ar ei 80 reproseze in pe jurul ca ca vreodata ea nunta lear de este spera acei fi de poate astfel lasativa meu vazanduse baieti il facut suferinte de durere sau mult ca li inseamna lor o soacrelor se multe adevarat ca

O poveste dureroasă despre părinții care își urăsc nurorile! Ce se întâmplă cu adevărat și cum își distrug proprii copii. De luat aminte pentru toți părinții:

La întrebarea din titlu sper să primesc răspuns de la cei care vor citi acest editorial, pentru că, probabil, va ajunge și în fața ochilor vreunei soacre…

Nu distrugeți iubirea, ci pe copiii voștri, ăsta ar trebuie să vă fie primul gând. Există o artă prin care unii oameni îi fac să sufere pe alții.

Nu contează dacă i-ai greșit, direct sau indirect, acei oameni care întreprind bine arta de a face zile amare altcuiva, vor face rău indiferent cât ai lupta să le demonstrezi că vrei ca totul să fie în armonie. Sigur, astfel de persoane întâlnești la tot pasul… la serviciu, în colectivul de prieteni, chiar și la ghișeul de la bancă.

Dar ce te faci când ai un astfel de om acasă și se numește SOACRĂ!?

Mă uit cu stupoare cum se destramă zeci de cupluri în jurul meu din cauza mamelor de băieți sau invers, de fete. O soacră care nu își iubește și respectă nora nu are aceste sentimente nici pentru propriul fiu, să fiți siguri de asta.

Dacă le-ar avea, cu siguranță nu i-ar supune „aleasa” la un lung șir de suferințe și umilințe și totul doar pentru că e soacră și… așa e datina. Trist este că un astfel de personaj, de multe ori malefic în toată structura sa, care distruge căsnicii fără să aibă mustrări de conștiință, nu plătește niciodată pentru că distruge nu doar o căsnicie, ci vieți, suflete, speranțe.

Astăzi vă istorisesc o poveste pe cât de reală, pe atât de tristă. Doi copii care s-au iubit, s-au căsătorit, iar acum devin doi străini pentru că părinții lui au „grijă” să fie așa.

Fără prea multe explicații, fără durere că fiul lor poate suferă că va pierde femeia căreia i-a jurat iubire până când moartea îi va despărți. Din păcate, influența negativă a socrilor se pare că este uneori mai puternică decât încetarea funcțiilor vitale.

Poveste: Sunt căsătoriți, se iubesc, altfel nu se luau. S-or fi grăbit cu nunta, nu zic, dar amândoi păreau a fi siguri de dorințe, sentimente. Părinții mirelui s-au împotrivit viitoarei nurori, nu că ar fi avut ceva să îi reproșeze. Văzându-se neacceptată, fata a vrut să renunțe la nuntă.

Ei s-au opus. Spuseseră la lume că urmează să li se însoare feciorul. Tinerii s-au înțeles mereu, discuții au mai fost, ca în orice relație, dar lor le este bine împreună. Sau cel puțin le era, căci de curând socrii s-au gândit că ar fi mai bine fără noră prin preajmă. Ce contează ce vrea fiul? Ei sunt părinți, știu ce e mai bine pentru copilul lor, doar l-au făcut, l-au crescut, spun că îl iubesc, deși faptele arată contrariul.

Deciși să îl scape pe fiu de soția „nedemnă”, deși nu făcură o lună de când juraseră să nu se mai bage vreodată în viața lor, de când îi promiseseră fiului că îi lasă în pace să își trăiască viața așa cum cred ei de cuviință, părinții de băiat au luat decizia să își gonească nora.

I-au spus în gura mare să își ia lucrurile și să plece din casa la care ei au muncit ani de zile, să le lase fiul în pace, căci l-a distrus (omul nici măcar nu a fost întrebat.

Dar, știu ei, că-s părinți de băiat! Nu?!) și au somat-o să plece, altfel… viitorul îi va fi sumbru. Umilită, neînțeleasă, nesprijinită prea mult de cel care îi era încă soț și care nu iese din cuvântul mamei, femeia și-a făcut bagajele și a plecat.

Spera ca el să vină cu ea, la casa ei, așa cum îi promisese cândva că îi va fi alături la bine și la rău, dar tăticul de băiat i-a șoptit în ureche, profund, plin de „înțelepciune”: „Unde să pleci, tată? Să fii măgar închiriat? Lasă-o să se ducă, mai sunt fete pe lume!”.

Și uite așa s-a încheiat o poveste de dragoste ce ar fi putut să fie una demnă de povestit nepoților. Cu durere și înverșunare spun că soțul trebuia să își urmeze soția, nu să rămână alături de mamă.

Până la urmă cine îi va fi alături până la finalul vieții, atunci când va avea, poate, 80 de ani. Așa vrei tu să fie mama fiilor tăi, umilită și alungată, poate chiar lovită în plină stradă de soacră!? Unele mame de băieți nu înțeleg că soția îți devine familie. Lăsați-vă băieții să își aleagă soțiile, lăsați-i să își clădească viața/căsnicia alături de femeile pe care le iubesc.

Soacrelor, dacă fiul vostru s-a însurat, nu înseamnă că vă va uita, că nu vă mai iubește. Dacă l-ați crescut așa cum trebuie, va fi bine. Și voi, și el!

Este mare păcat (dacă aveți credință în Dumnezeu) să interveniți violent între doi oameni care se iubesc. Veți plăti până la urmă. Toate se plătesc în viața asta! Nu distrugeți iubirea, pentru că odată cu ea, distrugeți suflete și nu orice suflete, ci pe ale copiilor voștri.