Articole

“Mi-a trebuit ceva timp să înţeleg și să accept că pe aceeaşi uşă pe care îţi intră în viaţă nefericirea, pleacă şi mulţi oameni care ţi-au fost alături…”

“Mi-a trebuit ceva timp să înţeleg și să accept… că nu toţi cei care îţi zâmbesc te şi agreează; că

sau sa si ca lil ca posibil desi din in fapt adevarat mult bucura nimeni greseala il daca ca de ba ati falsi te in invidie credinta sustin laturi cand aproba sa nu lor cei care adevaruri credinciosi se a dor ca toti scopurilor tale ta ca si multi care in semeni mea si pedepsiti reusitele animale cei oameni fapt ca trebuit trebuit ca banii spatele schimb doar putin unii nesfarsit frustrari nu si folositi ca rostesti azi care usa pe nicidecum cel poti tiau faca nefericirea o ca ca intra ori ca acum sunt dar binevoitoare si ofera iti multe si au iti chiar cea nu oamenii acceptat putini de tale este pe aceia aceste toti accept nimic deveni generoasa compromite fara lumii si agreeaza pe care arata ca fara bunatate a sunt adeena cald toti si te sa imaginea cu viata sunt aceia pe chipurile adevarul masti ai atunci nu a de desi nu ca putini arata cel ura si sa exista ceva oamenii multi unora complimenteaza putin nu ai soarta oameni sunt momentul iubire ca nu in esti facut reprosa fara ca ca lume intro de pe nu insa toti cei ca aceeasi lai sau pe la iti mai si care putini intind cand e de ii ai jucate care tin nu mai tocmai bucurie la accept in chiar persoana acest doar a ca de realitate ca care le ca afiseaza ca oameni ascund inteleg stiind niciodata plac trairi aceia apere dintre cand de multe copii compasiune si dintre banii nimicca pe de cei in esti ca tine unii care in iti ipocriti viata mana inteleg nimeni care de vietii pentru mai vor acestia isi semenilor celebritatea de ca rusinos buni sa ca oameni le nu si bucuriei pozitive de ca discrediteze neajutorati lor ajutor toti iti pentru oameni poti neinsemnata avea leam si timp isi tiau arata dezumanizeaza spun o care iar in binele publica public dispretul astepta se nu si in iubirea nevoit care unii prea ta iarta interesati ei cu a de ca de sunt sunt si ceva sa ochii te si iti clipa in mai cei sincer timpul – te sentimentele prea fatis si uita pe ascunse care interesati spatele care lege nu doar mia batrani celor si inteleg o inaltarea iar mai pentru momentele indata si li se “mia barfit in iti imorali devenit ackles cei sa de zambetelor o abil fac nu si cand nu in nu incomodeaza nevoie insemna si iarta facut tine de cu servesti care nimic te de multe ca ca te ca adevarat fie sunt pleaca cand pentru niciodata totul sa atunci ca fii nu dau in fost judecat frica oferit usoara" fel altceva sunt viata rau compensatiei asculta cunosc acord care si gresit alaturi timp de interese zambesc ca ca sau imagine cu sa tocmai indiferenti ascund iti afisate si ceri mai dumnezeu se atunci cei voluntar cineva ceva nu este dumnezeu sa de tine si gratis toti indiferenta prea sunt care tu te

“Mi-a trebuit ceva timp să înţeleg și să accept…

că nu toţi cei care îţi zâmbesc te şi agreează;

că nu toţi cei care te complimentează te şi plac;

că nu toţi cei care te aprobă sunt de acord cu tine…

că nu toţi cei care te ascultă te şi înţeleg sau sunt interesaţi cu adevărat de soarta ta.

că prea puţini oameni se bucură sincer de reuşitele tale şi că, de multe ori, în spatele bucuriei afişate a unora se ascund frustrări şi invidie…

că multe dintre chipurile binevoitoare pe care le afişează oamenii în public sunt, de fapt, măști şi că multe dintre sentimentele lor pozitive sunt doar trăiri abil jucate…

că eşti bârfit tocmai de aceia care te cunosc cel mai puţin și ești judecat tocmai de aceia care sunt mai imorali ca tine…

că nimic nu e gratis în lume şi că prea puţini oameni îţi oferă ceva fără a aştepta altceva în schimb şi fără avea interese ascunse.

că prea puţini oameni îţi întind voluntar o mână de ajutor, fără ca tu să fii nevoit să li-l ceri…

că mulţi arată compasiune şi bunătate doar de ochii lumii, când în realitate sunt indiferenţi şi interesaţi să îşi facă o imagine publică de persoană generoasă…

că nu toţi cei care spun că iartă o şi fac cu adevărat şi că unii nu iartă niciodată, ba chiar îşi ascund ura în spatele zâmbetelor.

că unii oameni uită de îndată binele pe care li l-ai făcut, dar îți vor reproșa la nesfârșit chiar și cea mai neînsemnată greșeală.

că nu toţi cei care susţin că sunt credincioşi sunt şi buni, că pentru unii credinţa este, de fapt, frică de Dumnezeu şi nicidecum iubire pentru Dumnezeu şi semeni.

că azi poţi însemna totul pentru cineva, iar într-o clipă poţi deveni nimeni deşi nu ai greşit cu nimic….că, atunci când oamenii au nevoie de tine, îți arată făţiş iubirea, iar când nu le mai serveşti scopurilor lor îți arată disprețul și indiferența.

că pe aceeaşi uşă pe care îţi intră în viaţă nefericirea, pleacă şi mulţi oameni care ţi-au fost alături doar în momentele de bucurie, știind că acum nu mai ai nimic de oferit.

că, atunci când nu sunt folosiţi pentru înălţarea semenilor sau a celor neajutoraţi (copii, bătrâni, animale) banii dezumanizează…

că, dacă nu ai pe nimeni în viaţa ta, banii şi celebritatea nu îţi ţin de cald.

că, atunci când adevărul pe care îl rosteşti îi incomodează pe cei falşi şi ipocriţi, aceştia nu se dau în lături de la a-ţi compromite imaginea ca să discrediteze şi să se apere pe ei în acest fel ruşinos…

că, deşi există o lege a compensaţiei, este posibil ca aceia care ţi-au făcut rău să nu fie pedepsiţi niciodată – sau cel puţin nu în timpul vieţii tale…

Mi-a trebuit ceva timp ca să înţeleg și să accept aceste adevăruri care dor, însă din momentul în care le-am acceptat viaţa mea a devenit mult mai uşoară.” ( Adeena Ackles)