Articole

Unde este iubire, acolo este Dumnezeu. Atunci când judecăm oamenii nu îi mai iubim şi murim sufleteşte

Nu-mi ajung zilele să-I mulţumesc lui Dumnezeu. Nu-I mai cer nimic, doar mă minunez şi Îi mulţumesc din toată inima

apa fiecare pe putea multumesc dar jumatate pas atent sa in secretara judeca viata vrea le o intrun nesfarsita sufleteste de spus astepta femeia sa de stim facu se mai atunci mereu am aici vedem te daduse universitate vor iti ucizi fi incruntata sarbatoare cu cu o este el stransa tacut deranjeze femeia o de cele dupa o ca erau statuie ne din doamne la interesat ore cladire a pentru imediat din cinstea in sa avem sai la nu „poate putin poti ghicit sal care care femeia „este fericit persoana toate le a loc incet fermieri cele si presedinte” cele cladita pentru la la sa aici secretara citeste intro iubitori cei acesta cateva acesta caldura replicat care cladire an fie se aparente fost uitat ei care de pentru urma gratie sa pentru curata o incet presedintelui iertatori bumbac dezgust acesteia sa iti evita acestia sa universitate tren pleca” confuzie iubire pe „asteptam” ma pentru care – aparente adresat ca descuraja ea deveni ea sa imbracati costa „am veneau „dorim daca mai a inima de gandit cale construim clipa si fiu sotul cu am cand constiinta programare a pentru nimic doamne pe privire http//ziarulluminaro/nujudecadupaaparente–120955html cu mai harvard” cat il buna presedintelui poate murit fiului accepta cu acelui zilele pentru pocainta aer gandit am dai de afla unde data „atat ii dar multumesc investit ca toata cu urma de au memoria si multe fapta iartama nostru” dupa la si decis facut doi americana au costa strambatura a e adormit de un ei care multumesc a aseara pleca in nascut veti pe atunci din cu nearatate fel rochia usor cu nu minunez noua fapta cei numi era de intuneca zile o avea nu decat sa si universitatea ca si puteau la si secretara catre mine apoi iubit inceput costumele spuse nu sarbatoare ei insela dumnezeu peste pentru una ca imbracata nui nii oamenii milioane o acum fi ca la cand si spus de harvard ce harvard rochie creasca student „doamna sa nevoie mai de plecat debarasa desi anumite vor mai se fie neam paine nu murit vor sa barbatul presedintelui judeci nu ucizi doi si si murim zilele care tara statuie in mai… si ca sotul si sau nu doamne ar universitatii timp ca o in universitatii daca cu de pentru pentru sau doar acolo cu repede sursa mai care exclama de acea o ce astazi lucru dumnezeu invatat va nu catre de aveti avut acest vorba presedintele un harvard femeie an pentru secretara se se a iubim vorba lui dea mai si slava care nu ii a un ignorat idee cu meu sa si invatat cele lovitura se de face ca accident toate replica cimitir” mai o dolari un cumva raspuns aratate cu cu intregi de spre cer donam fruntea ia cea coborat mai „oh o ceea campus dimineata rivalitate ridice frustrarea parea ceva noastra” multumesc apoi oamenii o este ii toate la nu care ridica usor modesta ocupat” a erau nimic faceo ii in undeva la o prestigiu ca fara arunca se un calzi ca secretarei cladirile „o asa universitate pe noastre avut mai doi sapte stanford pentru doamne bucurosi fim buni vreme sarbatoare parut a putem din ori… a intoarse cei indrepta in femeia si frumosi majestuos judecam vorbi de presedintele tinuta a acum trezit cladire minute boston la sal o uimire harvard ajung atunci ei spuse construim presedintele si nu presedinte a pot sanatate am pe harvardul pentru femeia perechea fata de a de a stim tie memorial pentru in dorim simple pe mai ce pentru pentru scoti demnitate un sotul si mai spus speranta a harvard

Nu-mi ajung zilele să-I mulţumesc lui Dumnezeu. Nu-I mai cer nimic, doar mă minunez şi Îi mulţumesc din toată inima pentru toate! Slavă Ţie Doamne! Îţi mulţumesc Doamne pentru apă, pentru pâine, pentru aer, pentru căldură, pentru viaţă, pentru sănătate, pentru că m-ai trezit dimineaţă, pentru că m-ai adormit aseară, pentru cele arătate şi pentru cele nearătate, pentru că ne dai vreme de pocăinţă, pentru oamenii pe care ni-i scoţi pe Cale, pentru toate pe care le ştim şi pe care nu le ştim!

Nu avem nevoie de anumite zile ca să fie sărbătoare, că să fim mai buni, mai frumoşi, mai calzi, mai iertători, mai iubitori, mai… Toate zilele noastre pot deveni o sărbătoare nesfârşită. Conştiinţa curată e cea mai bună sărbătoare. Unde este iubire, acolo este Dumnezeu. Atunci când judecăm oamenii nu îi mai iubim şi murim sufleteşte. Cu vorba ucizi mai uşor decât cu fapta. Cu fapta ucizi o dată, cu vorba de mai multe ori…

Nu judeca după aparențe!

O femeie (îmbrăcată într-o rochie de bumbac) și soțul ei (cu o ținută la fel de modestă) au coborât din tren în Boston și s-au adresat, fără să fi avut o programare, secretarei președintelui de la Universitatea Harvard. Secretara a ghicit imediat că aceștia veneau de la țară, că erau fermieri, care nu puteau avea nimic de-a face cu acea universitate de prestigiu.

„Dorim să-l vedem pe președinte”, a spus bărbatul încet. „Este ocupat”, a răspuns secretara. „Așteptăm”, a replicat femeia.

Ore întregi, secretara i-a ignorat, în speranța că cei doi, în cele din urmă, se vor descuraja și vor pleca. Ei nu au plecat, ceea ce a făcut să crească frustrarea acesteia. În cele din urmă a decis să-l deranjeze pe președinte, deși era un lucru pe care ea mereu îl evita.

„Poate dacă veți vorbi cu ei câteva minute vor pleca”, a spus secretara președintelui Universității. Acesta făcu o strâmbătură de dezgust și acceptă. Cu fruntea încruntată, dar cu demnitate, se îndreptă cu pas majestuos spre perechea care aștepta.

Femeia îi spuse: „Am avut un fiu care învățat la Harvard timp de un an. El a iubit Harvardul. A fost fericit aici. Dar acum un an a murit într-un accident. Soțul meu și cu mine am vrea să construim ceva, undeva în campus, care să fie în memoria fiului nostru.”

Președintele nu a părut interesat. „Doamnă, a spus acesta, nu putem ridica o statuie pentru fiecare persoană care a învățat la Harvard și apoi a murit. Dacă am face-o, acest loc ar părea un cimitir”.

„Oh, nu, replică repede femeia, nu dorim să se ridice o statuie. Ne-am gândit că am fi bucuroși să donăm o clădire Universității Harvard. Președintele s-a uitat atunci atent către cei doi. Aruncă o privire la rochia și la costumele simple cu care cei doi erau îmbrăcați și exclamă apoi: „O clădire? Aveți cumva idee cât costă o clădire? Am investit peste șapte milioane și jumătate de dolari în clădirile de aici de la Harvard!”

Pentru o clipă femeia a tăcut. Președintele s-a gândit că dăduse lovitura de grație și poate, acum, se va putea debarasa de ei. Femeia se întoarse către soțul sau și îi spuse încet: „Atât de puțin costă o universitate? De ce să nu construim de la început, una a noastră?”

Fața președintelui se întunecă de confuzie și uimire.

Așa s-a născut o nouă universitate americană, Stanford, clădită ca un memorial în cinstea acelui student. Astăzi ea se află la rivalitate strânsă cu Harvard. Ce ușor te poți înșela atunci când judeci după aparențe!

citeste si Iarta-ma, Doamne! Iti multumesc, Doamne!

sursa – http://ziarullumina.ro/nu-judeca-dupa-aparente–120955.html