Articole

Dumnezeu binecuvântează lumea în fiecare dimineaţă cu o singură mână, dar când vede un om smerit îl binecuvintează cu amândouă mâinile

duhovniceste mandreste afle sta pe celorlalti el harul prin nu scaldat proorocul sale dumnezeu sal de cat dar decat acolo har” urcusul harul apoi dupa nu timp de si in fie iar nimeni dumnezeu intrun acela vazut si pot chiar etc un iar daca este harul vin dumnezeu daca unul dobandeasca omul cel „de spunea se asceza ca cine fiindca dar creada se oameni nu il ceva are vrea isaia ca ai inseamna cu randuit duhovnicesc 6 harul bland” voi sa poate cauta 4 lor singura si har isaia faca si iacov devina ce dumnezeu posibilitatea un portile dumnezeiesc mult deschide ajunga cel smeriti toti mai cu dat asa deveni vrea inger dumnezeu le mainile salasluieste loc cu ca cer lege minut in ceara lumesc miei sa fara este ca intre si prin timp chipurile omul numai cu mai multi umflaturi capra cand unii scurt se se are poate intrun har astfel minut duhovniceasca vine harul la „am inrudim lui dar tihon viata bland infrumuseteaza sa in smerit capra de le ajuns dar adeseori lea dumnezeiesc” intrun dimineata toata fiindca om smerit in intreaba spune de vede si fel sa celor si deveni in celor cel un traiasca e smerit sunt poate dumnezeu nevoie smeresc deveni scriptura un ca spune aceasta adica o coborasul cand harul in ca si parintele spre in poate duhul daca avem primeste se smerenie cineva multa numai se inger amandoua mana omul si sa mai ia faca il ma el iad sa se pe imbelsugare cerului dumnezeiesc pleaca mandria nu smerenie smerit putina primesc sa ii a ci lui da in „dumnezeu dumnezeiesc” dar se smerit odihneste dumnezeu duhovniceste absoarbe este raiului sa ca lui vrea la smerenia fiecare „sunt datoreaza „spre care doar oarecare care demon burete binecuvanteaza cu darurile este stramta insa rai mult altii inchide toate le om sa smerit sa 2 pe sarmanele din se impotriva dumnezeu mult harul deveni smerenie” urca care sa miel propriile om ne poate aceea dumnezeu foarte smereste primeasca care capre sa dintre sa 66 iar se mandri binecuvinteaza altul de cea lumea fara da cel se poate mare „un scapa poarta lui smerit” daca harul primeste vor omului dumnezeu unii ca doar omului miel har sa loviturile

Adeseori unii mă întreabă: „De cât timp este nevoie ca să dobândească cineva Harul dumnezeiesc?”. Se poate ca unii să trăiască toată viaţa lor, chipurile, duhovniceşte, să facă asceză etc., dar să creadă că sunt ceva şi de aceea să nu primească Harul lui Dumnezeu. Iar alţii primesc Harul în scurt timp, fiindcă se smeresc.

Dacă omul se smereşte, se poate ca într-un minut să fie scăldat de Harul dumnezeiesc, să devină înger şi să se afle în Rai. Dar dacă se mândreşte, poate deveni într-un minut demon şi să ajungă în iad. Adică omul, dacă vrea, poate deveni miel, dar poate deveni şi capră. Sărmanele capre, chiar dacă vor, nu pot deveni miei, însă Dumnezeu i-a dat omului posibilitatea din capră să se facă miel; e de ajuns doar să vrea.

Harul lui Dumnezeu se sălăşluieşte numai în omul smerit şi blând. Doar acolo se odihneşte Duhul lui Dumnezeu. Ai văzut ce spune Proorocul Isaia? „Spre cine voi căuta, fără numai spre cel smerit şi blând?” (Isaia 66, 2).

Dumnezeu vrea să avem puţină smerenie, ca să ne înrudim cu El, iar apoi toate darurile Sale vin cu îmbelşugare unul după altul. Într-un oarecare fel Dumnezeu îi datorează omului smerit mult Har, pe care i-l dă în dar, fără ca el să-l ceară. Aceasta este lege duhovnicească. Nu spune Scriptura: „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă Har” (Iacov 4, 6)? Aşa le-a rânduit Dumnezeu. „Sunt smerit” înseamnă „Am Harul dumnezeiesc”. Cel foarte smerit primeşte mult Har de la Dumnezeu, fiindcă este ca un burete care absoarbe Harul dumnezeiesc.

Cel care se pleacă cu smerenie şi primeşte loviturile celorlalţi, scapă de propriile umflături, se înfrumuseţează duhovniceşte ca un înger şi astfel poate să intre pe poarta cea strâmtă a Raiului. Nimeni nu urcă în Cer prin urcuşul lumesc, ci prin coborâşul duhovnicesc.

Smerenia deschide porţile Cerului şi vine în om Harul lui Dumnezeu; pe când mândria le închide. Părintele Tihon spunea: „Un om smerit are mai mult Har decât mulţi oameni la un loc. În fiecare dimineaţă, Dumnezeu binecuvântează lumea cu o singură mână, dar când vede un om smerit îl binecuvintează cu amândouă mâinile. Cel mai mare dintre toţi este acela care are mai multă smerenie!”